1959 - Este data in folosinta cladirea Teatrului de stat din Oraşul Stalin, actualul Teatru "Sica Alexandrescu" Brasov

1960. Cladirea teatrului. Sursa foto: revista Arhitectura nr.1/1960 / Digiteca Arcanum

Noua construcţie a Teatrului de stat din Oraşul Stalin a fost gindită, în principal, pentru teatru de dramă şi ocazional şi pentru spectacole muzicale. Capacitatea sălii de spectacole, prevăzută la 800 locuri, acoperea necesităţile oraşului - faţă de norme - la profilul prevăzut prin planul de sistematizare. Clădirea a fost aşezată pe bulevardul Lenin, în vecinătatea centrului administrativ al oraşului. Pe acest amplasament exista scheletul de beton armat al unui ateneu popular, început în 1948 şi părăsit ca necorespunzător din punctul de vedere al programului. Prin proiectul de sistematizare a Pieţei Teatrului urma a se construi in jurul teatrului cladiri noi, care nu au mai fost realizate.

La parter spaţiile de recepţie se desfăşoară în jurul scării principale care formează miezul central al compoziţiei. Accesul publicului către sala de spectacole se face pe scara principală, către o galerie curbă ce se desfășoară pe întreg conturul sălii, asigurînd o bună repartiţie şi evacuare a spectatorilor. 

Sala de spectacol cuprinde 800 de locuri, dintre care 750 desfăşurate pe o platee unică în pantă şi gradene şi 50 de locuri într-o lojă la balcon. Forma ei se înscrie într-un sector de cerc, formînd un unghi de 60° între laturile convergente spre scenă, are de pretutindeni o bună vizibilitate. Dispoziţia locurilor pe o singură platee, spre deosebire de cea tradiţională cu loji sau balcoane suprapuse, dă avantajul unei perfecte vizibilităţi şi oferă condiţii similare tuturor spectatorilor. 

S-a prevăzut o fosă de orchestră cu o capacitate de cca. 50 de locuri, pentru necesităţile spectacolelor muzicale. O galerie special amenajată în tavanul sălii şi prelungită cu fante verticale în pereţii laterali va cuprinde reflectoarele, care rămîn ascunse privirii publicului. Scena este de tip turn şi are un portal de 11,00 m deschidere şi 7,00 m înălţime; lăţimea ei este de 18,50 m şi adîncimea de cca. 14,00 m. Ea este prevăzută cu un podium demontabil, în legătură cu spaţiul subscenei, cu două buzunare laterale avînd acces direct din exterior, pentru degajarea şi depozitarea decorurilor, precum şi cu aparatura mecanică necesară. 

O serie de ateliere de deservire pentru pictură, tîmplărie, butaforie, cismărie, croitorie, perucherie etc., precum şi spaţii necesare pentru depozite de recuzită, costume şi materiale diverse, dispuse în legătură cu scena, formează anexele acesteia. Cabinele artiştilor şi figuranţilor sunt distribuite pe 3 niveluri legate prin două scări şi ascensor de scenă şi anexele ei. Ele dispuneau de duşuri şi lavabouri proprii şi grupuri sanitare de palier. In acelaşi corp al anexelor scenei a fost rezervat un etaj pentru conducerea artistică şi administrativă a teatrului. 

Ca sistem constructiv s-a folosit schelet de beton armat, acoperirea a fost făcută parţial în terasă, parţial cu învelitoare de tablă, încălzirea este centrală, cu aburi. Sala şi foaierele sunt ventilate mecanic. Un studiu special a fost întocmit pentru acustica sălii. S-au prevăzut panouri absorbante pentru pereţii sălii, iar plafonul a fost dublat cu un tavan intermediar pentru anularea vibraţiilor. De asemenea s-au luat măsuri de izolare faţă de zgomotul provenit de la instalaţii, prin amortizori speciali. Teatrul dispunea de o serie de instalaţii moderne pentru radioficare, semnalizări optice şi sonore, precum şi instalaţii de protecţie împotriva incendiilor.

Zilnic, muncitori, studenţi, funcţionari din întreprinderi şi instituţii din oraş, au prestat mii de ore "muncă patriotică". In vara anului 1959, chiar studenţii de la Institutul medicofarmaceutic din Bucureşti, aflaţi în practică la spitalele din oraşul nostru, "au ţinut să dea şi ei o mină de ajutor". Muncitorii de la Atelierele de automotoare C.F.R., de la întreprinderea „23 August“ şi cooperativa „Progresul“, au lucrat la tapisarea cu pluş a pereţilor. Multe alte întreprinderi au lucret pentru confecţionarea mobilierului, a lămpilor electrice, a uşilor metalice. Tîmplarii de la întreprinderea „Măgura Codlei“ au confecţionat cele 800 de scaune montate în sala de spectacole, Intreprinderea 136 de confecţii metalice Bucureşti a realizat uşile metalice de la intrările principale. La cooperativa „Metalul“ din Oraşul Stalin se lucrat la confecţionarea celor 139 lămpi aplice, care vor lumina sala de spectacole. 

Ornamentul plafonului din casa scarii constituie un motiv uriaş de labirint, lucrat în culori vii şi patinat în bronz. Scările, de o parte şi de alta, au fost străjuite de stîlpi uriaşi, îmbrăcaţi în stuc-marmură. Balustradele au fost împodobite cu ornamente. Plafonul din sala de spectacole e împodobit cu ornamente în formă de reţea fină, ale cărei fire sunt spice de grîu. Cel care a coordonat ornamentarea plafonelor din hol si sala a fost Trifan Eugen, un nume legat de multe clădiri monumentale din ţara noastră. A lucrat la ornamentarea Casei Scînteii, a Teatrului de Operă şi Balet din Bucureşti, la Palatul Republicii. 

Indici tehnico-economici 

Suprafața construită : 3 600 mp 

Suprafața desfăşurată  9 000 mp

Volum construit : 55 000 m3 

Valoarea investiției : 18 200 000 lei 

Colectiv de proiectare: 

Autori: arhitecţii Th. Iconomu (şef de proiect), Liliana Dinescu 

Colaboratori: arhitecţii P. Mihăilescu, E. Machedon; inginerii E. Ţigănescu (rezistenţă), A. Stăvrescu (instalaţii electrice), M. Cămîrzan (încălzire), El. Ştefănescu (ventilaţii), V. Popescu (sanitare), V. Petrescu (mecanica scenei), I. Necşulea, N. Wegener (acustică), 

Institutul central pentru sistematizarea oraşelor şi regiunilor (I.C.S.O.R.). 

La inceputul secolului XX, in locul unde azi se afla cladirea Teatrului Sica Alexandrescu exista un internat de fete al Liceului maghiar (cladirea din stinga).

In 2008, au inceput lucrările de reabilitare a Teatrului Sică Alexandrescu. Lucrările de reabilitare la Sala Mare mari au început în anul 2013. Totul s-a finalizat in 2014. Teatrul a fost închis doar pentru un an de zile, in rest actorii au jucat in sala mica sau in sala Teatrului Operei Brasov. Treptat, au fost înlocuite centrala termică şi sistemele de încălzire şi ventilaţie, s-au executat lucrări de reparaţii la acoperiş, la hidroizolaţia terasei şi la faţade. S-a refacut în totalitate instalaţia electrica din cladire, s-au inlocuit usi si ferestre, s-au schimbat pardoseli si s-a zugravit in toate birourile administrative, in cabinele actorilor si in atelierele de pictura, croitorie, mecanic, etc.

In sala mare s-a reparat scena si podeaua si s-a montat un sistem acustic, care cuprinde montarea de panouri fonoabsorbante şi fonoreflectorizante. Au fost reabilitate si spatiile in care au functionat inainte restaurante si cafenele.

Lucrări executate:

• Montarea sistemului acustic, care cuprinde montarea de panouri fonoabsorbante şi fonoreflectorizante;
• Refacerea reţelei electrice, dimensionată inclusiv pentru echipamentele electrice pe care teatru şi le propune a le utiliza în viitor;
• Reparaţii la scenă;
• Reparaţii la podeaua sălii;
• Au fost înlocuite uşile de la intrare (cele de la interior);
• Au fost executate lucrări de reparaţii şi zugrăveli la pereţii holului principal şi ai foaierului;
• Instalaţia electrică din hol şi foaier a fost înlocuită;
• A fost recondiţionat mobilierul de la garderobă;
• S-au executat lucrările de pictură a stucaturilor şi frizelor din holul principal şi foaier;
• S-au realizat lucrările de reparaţii la tavanul sălii mari.
• Au fost montate cele 608 scaune (inclusiv cele din loja) şi mocheta. Numarul de scaune s-a redus deoarece a mai fost extinsa scena;

Lucrările de reabilitare a Teatrului Dramatic au costat peste 8,3 milioane de lei.

Sursa info: revista Arhitectura nr.1, 1960; ziarul Drum Nou, editia din 30 iulie 1959 / Digiteca Arcanum