25 septembrie 2015 - S-a stins din viata Nicolae Purcarea, martir al luptei anticomuniste

Sursa foto: Marturisitorii

Nicolae Purcărea s-a născut pe 13 decembrie 1923 la Brașov, unde a urmat și studiile. S-a înscris în Frățiile de Cruce, atras de ideile promovate de această organizație. Prima arestare avea să vină în 1942, pentru convingerile sale ideologice, primind o condamnare de 15 ani. Este eliberat în aprilie 1944, după ce trece prin închisorile din Brașov, Văcărești, Pitești (unde a stat timp de un an și unde avea să revină în perioada comunistă) și Alba Iulia.

Nicolae Purcarea, student.
Sursa foto: Memorialul Inchisoarea Pitesti 

În 1945 a reușit să dea admiterea la Academia Comercială din Brașov, cu toate că în decursul acelui ani a mai fost închis două săptămâni la penitenciarul din localitate și câteva luni în lagărul de la Caracal. În timpul studiilor a fost urmărit de Siguranță, fiind din nou reținut pentru 10 zile la în ultimile săptămâni  ale lui 1947. Înțelegând pericolul unei noi arestări (urmată de o posibilă condamnare), Nicolae Purcărea a fugit în Munții Argeșului unde s-a alăturat grupului de partizani condus de Dumitru Apostol. În 1949, în urma unei confruntări cu trupele de Securitate, a fost prins și trimis la închisoarea din Pitești, trecând mai întâi prin cea de la Craiova.

Nicolae Purcărea a intrat în procesul de reeducare pe 6 decembrie 1949 în camera 1-subsol, fiind bătut de un comitet condus de Alexandru Mărtinuș. A fost torturat o lungă perioadă, rezistanța sa de a nu renunța la credința creștină și de a nu declara informații suplimentare înfuriindu-l pe Eugen Țurcanu. Acesta din urmă l-a bătut pe Nicolae Purcărea până când i-a rupt 3 coaste și i-a spart timpanul,  cauzându-i o pierdere temporală a auzului. Gravele torturi l-au adus pe Purcărea într-o stare de inconștiență permanentă.

În vara anului 1951 este transferat la Canal, însă revine la Pitești în 1952 fără a ști că procesul de „reeducare” fusese oprit, așteptând reînceperea torturilor. În același an este mutat la Gherla, unde l-a avertizat pe Ion Sadovan de pericolul studenților reeducați, fapt pentru care a fost trimis câteva luni la izolare. Restul detenției și-a petrecut-o la Codlea și din nou la Gherla. Deși este eliberat în 1956, va primi domiciliu obligatoriu pentru încă doi ani în Lătești, Bărăgan. S-a căsătorit un an mai tîrziu, dar a fost rearestat în 1958 și închis în diferite colonii de muncă, precum și în temnița Aiudului.

Eliberat în 1964, după cei 20 de ani de pătimire, Nicolae Purcărea avea să spună: „Nu cel ce ţine bâta în mână e puternic, ci cel ce rezistă loviturilor, el iese biruitor”. 

Sursa foto: Marturisitorii

După ce a fost eliberat s-a întors la casa părintească, unde s-a dedicat sculpturii în lemn. Totodată, artistul a publicat şi două volume, „Ţara mea de basm. Rostuirea artei populare” şi „Urlă haita… Piteşti, Canal, Gherla, Jilava, Aiud”, şi a fost declarat Tezaur Uman Viu. „Arta populară este arta îndeletnicirii poporului nostru. Arta populară este o artă care îmbină utilul cu frumosul. De la prima pictură pe o lingură de lemn şi sculpturi pe diverse obiecte, oamenii s-au specializat, iar acum există o diversitate în domeniu. Nişte străini mi-au spus că suntem ţara cea mai bogată şi cea mai înzestrată cu obiecte de artă populară. Am o casă pe strada Pe Tocile, la nr.15, unde am adunat foarte multe obiecte de artă populară. Vă invit să o vizitaţi, vă invit să vizitaţi ceea ce este frumos”, spunea Nicolae Purcărea, în decembrie 2013, când a fost omagiat în plenul Consiliului Judeţean, la vârsta de 90 de ani. Un an mai tarziu, pe 25 septembrie 2015, a plecat de pe această lume la vârsta de 91 de ani.

„În demascarea de la Pitești, ideea de Dumnezeu trebuia desființată, căci credința era frâna care-i oprea pe bandiți să se lepede de "opiul" misticismului legionar. Trebuia scos prin orice mijloc din sufletul cobailor acest ultim suport moral.Credința era ultimul resort al rezistenței noastre sufletești. Cu o insistență diabolică eram întrebați: <<Mai crezi în Dumnezeu?>>. Iar la răspunsul nostru afirmativ, demonii înfuriați începeau iar bătăile și torturile... Tot ce era pentru noi mai sfânt, în mintea bolnavă a torționarilor devenea prilej de blasfemie.”

Nicolae Purcărea, "Urlă haita...", Editura Fundației Sfinții Închisorilor, 2012

Surse info: 

Memorialul Inchisoarea Pitesti 
Buna Ziua Brasov