23 decembrie 1420 - Prima atestare documentara a Casei Sfatului din Brasov

Casa Sfatului, la 1895, cind avea acoperisul sub forma de bulb de ceapa.

"Actul de naștere" al Casei Sfatului, din 23 decembrie 1420 

"Actul de naștere" al Casei Sfatului datează din 23 decembrie 1420 și se păstrează la Arhivele (Sfatului) Naționale din Brașov. Documentul istoric a fost emis de Adunarea districtului Țării Bârsei, din care făceau parte Magistratul (Sfatul) orașului Brașov, juzii târgurilor Râșnov, Codlea, Feldioara și Prejmer, precum și reprezentanții celorlalte nouă comune săsești ale ,,provinciei și districtului (Țării) Bârsei”. În document se menționează că reprezentanții breslei blănarilor brașoveni –,,așa cum obișnuiau să facă și strămoșii lor în toate timpurile”– au îngăduit să se construiască o cameră deasupra bolții și pivniței lor situate în mijlocul pieții orașului ca loc pentru acordarea dreptății și ședințele Sfatului (Magistratului/Primăriei). În schimb, Adunarea districtului Țării Bârsei se angaja să construiască acoperișul clădirii și să-l întrețină pe propria sa cheltuială. 

Potrivit regretatului arhivist brașovean Gernot Nussbächer, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în anul 1503, deci abia la începutul secolului următor, în Socotelile orașului Brașov, unde clădirea este menționată sub denumirea de ,,Praetorium”. În 1515, judele Braşovului a primit 50 florini necesari construirii turnului. Fortificația a fost construită în perioada 1521 – 1528. Un document din 1520 ne informează că edificiul era format doar dintr-o singură încăpere având dimensiunile de 5 metri lăţime şi 12 metri lungime, în care se aflau o sobă, patru mese cu bănci şi un dulap pentru acte. Acelaşi document atestă existenţa unui ceas (al doilea din oraş după cel din Biserica Neagră).

Ceasul de la Casa Sfatului era unul cu mecanism şi figurine asemenător celui de la Cetatea Sighişoara. Avea o păpuşă care se mişca şi la ore fixe bătea gongul. Acest ceas a fost înlocuit în secolul al XVIII-lea după marele incendiu, dar mecanismul a fost păstrat şi poate fi admirat la Muzeul de Istorie. În 1690 când Braşovul a fost ocupat militar de habsburgi ceasul a fost la un pas de distrugere. Vizavi de Casa Sfatului locuia, în Casa Împăraţilor, comandantul austriac al cărui papagal era foarte stresat de zgomotul ceasului. A dat ordin ca toate gunoaiele să se adune în Piaţa Sfatului până cand sunetul ceasului va fi oprit. Aproape s-a ajuns la un război deoarece acest ceas era mândria oraşului. Avea arătătoare pe toate cele patru laturi.

La începutul secolului al XVII-lea, turnul a devenit „turnul trompeţilor”, denumit după paznicul care urcat în turn, sufla din trompetă la fiecare oră, marcând orele zilei.

Din anul 1521 se păstrează prima menţiune despre închisoarea aflată în Casa Sfatului. Casa Sfatului este clădirea unde se luau toate deciziile importante şi unde se împărţea dreptate (un fel de tribunal medieval). Aici se pronunţau sentinţele la moarte, iar condamnaţii erau executaţi prin diferite metode în funcţie de statutul social. Oamenii cu stare erau decapitaţi, hoţii de rând erau spânzuraţi, iar vrăjitoarele erau arse pe rug. Aici au fost judecaţi capii răscoalei împotriva austriecilor în 1689. Locul execuţiilor nu era în Casa Sfatului, ci unde este acum fântâna arteziană din Piaţa Sfatului

La 5 iulie 1608, un mare incendiu a izbucnit după ce turnul a fost lovit de un fulger. Incendiul a fost stins doar după ce peste foc a fost turnat vin, oţet şi lapte.

La 16 septembrie 1608, în vârful turnului a fost aşezat globul din aramă care va fi înlocuit în anul 1661. În anul 1646 edificiul a fost renovat. După un puternic cutremur în dimineaţa zilei de 17 iunie 1662, la 2 iulie, turnul s-a prăbuşit în proporţie de două treimi, lucrările de refacere durând trei ani şi costând 6.000 florini.

La 21 aprilie 1689, Marele incendiu a distrus oraşul, Casa Sfatului fiind grav afectată. Acum a fost arsă parţial arhiva care era depozitată într-o boltă de la primul etaj. Efectele dezastrului au fost înlăturate abia în anul 1691, când a fost terminată renovarea clădirii.

În perioada 1770 – 1778 au fost demarate ample lucrări de refacere. Au fost tencuiţi pereţii, a fost renovat acoperişul, care a primit forma unui bulb de ceapă, a fost realizată stema oraşului pe frontispiciul clădirii şi au fost construite noi încăperi necesare desfăşurării activităţii administrative şi judecătoreşti. În interior au fost cioplite în piatră ancadramentele uşilor şi ferestrelor, scările de acces, precum şi alte elemente decorative. În anul 1778, Casa Sfatului avea, cu unele modificări, forma păstrată până astăzi.

Între anii 1835 – 1837 au fost construite încăperile de la mansardă și a fost renovat acoperişul. În anul 1870 a fost introdus iluminatul cu gaz al clădirii, iar în 1874 s-a amenajat cântarul oraşului, strămutat din Casa negoţului.

În 1876, administraţia oraşului s-a mutat într-o clădire nouă. Casa Sfatului a rămas doar depozitara valoroasei arhive a oraşului, păstrată aici până în 1923, când a fost mutată la Bastionul Fierarilor.

Printr-o hotărâre a reprezentanţei oraşului din 26 noiembrie 1902, clădirea urma să fie dărâmată, dar, în urma protestelor comunităţii locale, hotărârea a fost retrasă în anul 1903. În perioada 1909 – 1910 a fost construit acoperişul de formă piramidală, cu ţigle colorate în negru şi galben, acoperiş neschimbat până în prezent.

În anul 1950, Casa Sfatului a devenit muzeu, destinaţie rămasă neschimbată până în zilele noastre. 

Vezi GALERIE FOTO cu Casa Sfatului

În prezent, Casa Sfatului este proprietatea Primăriei Municipiului Brașov și este administrată de către Muzeul Județean de Istorie Brașov, instituție de cultură din subordinea Consiliului Județean Brașov. Muzeul prezintă istoria oraşului de acum 35.000 de ani şi până în prezent. Aici pot fi văzute piese ale culturilor din epoca bronzului  descoperite pentru prima dată în România la Braşov, dar şi inscripţia care a dat prima denumire a oraşului (Cumidava), piesă descoperită la castrul roman de lângă Râşnov. Alte piese de rezistenţă sunt o candelă din argint comandată special de Constantin Brâncoveanu, sabia judelui Braşovului, dar şi chipiul cu căptuşală tricolor al Şaguniştilor, care se salutau ca şi români, când să fii român nu era văzut cu ochi buni. Tot aici pot fi văzute şi peste 30 de lăzi care atestă breslele meşteşugarilor de la Braşov.